Novak Djokovic a încheiat repede finala de la Wimbledon. 6-2, 6-2, 7-6 și a câștigat titlul cu numărul 4 la Wimbledon și al 13-lea trofeu de Grand Slam al carierei.
„A fost prima oară în viața mea când am auzit pe cineva strigând din tribună „Tata! Tata!” E un băiețel acolo,” a spus Djole după primirea trofeului, arătând spre tribuna unde venise soția sa și băiețelul lor. „Au venit abia acum. El are doar 5 ani și n-ar fi avut răbdare să vadă tot meciul, dar mi-am dorit – dacă voi ridica trofeul deasupra capului – să fie aici, să mă vadă. Nu pot fi mai fericit decât atât. Sunt foarte emoționat. (…) Aș vrea să-l felicit și pe Kevin Anderson. A meritat să fie aici. A avut un parcurs incredibil. A avut de jucat multe ore în sferturi și în semifinală. Azi a fost prima lui finală la Wimbledon și nu a reușit să dea tot ce poate în primele două seturi. Dar în ultimul set și-a revenit și a jucat mult mai bine. Am avut noroc că l-am învins. Felicitări și numai bine, Kevin!”
Novak Djokovic a avut nevoie de două ore și 18 minute pentru a se încorona campion la Wimbledon 2018. S-a lăsat pe genunchi, a mestecat câteva fire de iarbă. Apoi s-a îndreptat spre lojă.
În cea mai mare parte a meciului, a părut că Djokovic a avut de îndeplinit o simplă formalitate în finala Wimbledon 2018. Sârbul s-a recuperat fizic excelent după semifinala de cinci ore și 15 minute cu Rafal Nadal, în doar 24 de ore, spre deosebire de Kevin Anderson, marcat și de importanța momentului, dar mai ales de efortul celor zece seturi disputate de miercuri încoace, împotriva lui Federer și Isner.
Novak Djokovic a jucat pentru a-și învinge acest adversar suferind, curățând practic tot top-spin-ul care încinsese și crease un superb spectacol în semifinale.
Cerebral, calculat, în primele două seturi lui Djokovic i-a fost suficient un joc extrem de economicos: a tăiat minge după minge, mizând pe slice și execuții joase, care să îl facă pe Anderson să se bălăngăne (doar 7% mingi lovite cu top spin în finală, față de plus 90% în semifinală). A fost agresiv în special pe retur, incomodându-l pe sud-africanul care, oricum, scăzuse frecvența primului serviciu.
Fără să lovească winner de mai mult de două ori în primul set, Djokovic a dominat de la primul game al finalei – un break prevestitor pentru tot ce avea să urmeze într-o notă a „inevitabilului titlu cu numărul 13 al lui Novak Djokovic”.
Setul doi a curs după un scenariu similar, Djokovic luând, din nou, break în start de manșă și evoluând fără greșeală, păstrând aceeași dominație autoritară, potențată și de evidentul discomfort al sud-africanului, la cot.
Setul trei a adus un dram de suspans în final. Anderson a răzbit pe serviciu, dublele greșeli ale lui Djokovic au oferit primele mingi de set, la 4-5. Au venit mingi de set pentru Anderson și la 5-6, însă de fiecare dată, Djokovic a ridicat excepțional nivelul de joc, demonstrând că ar fi putut oricând să joace mai bine decât a fost nevoit să o facă.
Sârbul a câștigat tie-break-ul cu 7-3 și a închis meciul, 7-6, pentru al patrulea titlu al carierei la All Englan Club, după succesele din 2011, 2014 și 2015.
A fost pentru prima oară când finala turneului de Mare Șlem de la Wimbledon a fost jucată de tenismeni cu vârste de peste 30 de ani, Anderson având 32 de ani, iar Djokovic 31. Doar alți cinci jucători de tenis au mai ajuns în finala de la Wimbledon după ce au împlinit 30 de ani: Rod Laver (1969), Ken Rosewall (1970, 1974), Arthur Ashe (1975), Jimmy Connors (1984) și Roger Federer (2012, 2014-15, 2017).
Novak Djokovic și Kevin Anderson au jucat, cumulat, 11 ore și 51 de minute, pentru a ajunge în finală. Tot ei sunt cei care i-au scos din turneu pe Rafael Nadal și Roger Federer, primii doi jucători ai lumii, oamenii care și-au împărțit, totodată, ultimele șase titluri de Mare Șlem.